Este bine sa fiu invatatoarea copilului meu?


Sunt invatatoare, am doi baieti de 6 respectiv 2 ani , iar in septembrie, baiatul cel mare va merge la scoala. Vor fi 4 clase I, iar una dintre invatatoare voi fi eu. Cum va fi mai bine pentru copilul meu? Sa-l iau la mine in clasa sau intr-o clasa paralela? El isi doreste cu ardoare sa fie elevul meu, iar eu ezit.Va rog sa-mi dati un sfat deoarece sunt pusa in fata unei situatii critice. Ce-i mai bine pentru copilul meu?

Carmen, Tarnaveni


Draga Carmen,

Situatia ta nu este deloc critica, asa cum spui tu...este chiar foarte simpla! Daca esti invatatoare, stii foarte bine ca pentru un elev, invatatoarea este “a doua mama”, deci trebuie sa fii afectoasa cu elevii, dar si sa stii sa-i disciplinezi. Daca tu vei stii sa tratezi baiatul tau ca pe un elev in fata clasei si nu ca pe propriul copil, adica daca il vei trata in mod obiectiv, ca pe toti ceilalti elevi, situatia va fi sub control.
Atentie insa...

  • nu trebuie sa-l critici in exces sau sa-l pedepsesti prea aspru doar pentru a observa ceilalti ca nu-l favorizezi fiind copilul tau;
  • dar nici nu trebuie sa-i ignori greselile, sa-i treci cu vederea “lipsurile” pentru a crea impresia ca baiatul tau este “perfect”.
Acestea fiind clarificate, daca tu consideri ca poti fi obiectiva si ca baiatul tau te va asculta in fata clasei asa cum iti doresti (depinde si de cat de disciplinat este el...), eu iti recomand cu cea mai mare dragoste sa fii nu numai mamica acestui copil, dar si invatatoarea lui si voi motiva imediat de ce spun acest lucru. Gandeste-te numai o clipa... ce invatatoare nu-si doreste in adancul sufletului sa aiba in clasa ei propriul copil si ce copil n-a visat vreodata ca mama lui sa fie invatatoare?
In afara de aceasta, tu ai cel putin doua avantaje :
  • il cunosti foarte bine pe baiatul tau si stii si tu ca acest lucru te va ajuta foarte mult in procesul de predare-invatare-evaluare;
  • in timp ce ajuti copilul sa-si faca temele pentru a a doua zi, vei observa mult mai fin cum sa dozezi corect sarcinile scolare pentru elevi, ce dificultati intampina copii in realizarea temelor si astfel tu vei fi mult mai pregatita in procesul didactic.
Eu zic ca ai norocul de a putea realiza visul copilului tau de a fi invatatoarea lui...repet, numai daca tu consideri ca poti fi obiectiva si eu zic ca poti, intrucat un cadru didactic are prin excelenta aceasta calitate...si totusi insist, caci exista uneori doua tendinte in acest caz :
  • exista tendinta de a fi prea indulgenta cu copilul tau sau
  • exista riscul a avea o atitudine prea rigida si mult prea exigenta.
Nici una din cele doua tendinte amintite mai sus nu se manifesta daca tu inveti sa controlezi actul didactic, sa fii in fata clasei invatatoare si nu mama baiatului tau, adica sa fii invatatoare si “a doua mama” pentru toti elevii din clasa. Si, sa inchei recomandarea mea cu o poezie care imi este aproape de suflet si care sper ca te va ajuta sa te gandesti mult mai bine la ceea ce inseamna sa fii invatatoarea copilului tau...si, sa intelegi ca, pentru inceput va trebui sa-i ierti “stangaciile” baiatului tau in fata clasei, intrucat sunt absolut normale, el este obisnuit sa vorbeasca cu tine ca acasa...dar, stai linistita, caci se va obisnui repede...


Tu esti, mama!

de PETRU DEMETRU POPESCU

Cand eram copil odata, mama mea invatatoare
M-a luat cu ea la scoala, doar asa, intr-o plimbare.
Scoala mi-a parut castelul, iara clasa cu feresti
Poza mandra intalnita intr-o carte cu povesti.
Ea, tinandu-ma de mana, ma purta spre banca-ntai
Si o scurta mangaiere mi-aseza la capatai.
Banca-nalta,eu mai singur decat cucul ma simteam
Si-asezat asa pe varfuri tot la mama mea priveam.
As fi vrut sa fiu acolo langa ea si nu aici
Lang-acesti copii din clasa, mult mai mari, dar tot pitici.
Am aflat chiar fiindca mama tuturor le suradea
Cand stiam ca numai mie ea acasa imi zambea.
Dupa un timp, pe care astazi poate doar l-am talmacit,
Clasa-ntreaga, intrebata, a fost pusa la ghicit.
- Dragii mei, sa-mi spuneti mie, a-nceput invatatoarea,
Cine muntele-l intrece-n inaltime, iara marea
O intrece in marime prin atata bunatate?
Ce fiinta este-n lume cea mai scumpa dintre toate,
Care mangaie cand doare, care canta cand mangaie,
Stand de straja suferintei pruncilor la capataie?
Cine este-acea fiinta fara care nu se poate,
Cea mai draga, cea mai mare si mai buna dintre toate?
Clasa-ntreaga se gandeste…ochii mari, mintea-ncordata.
Un baiat parca e gata sa raspunda….si o fata….
Nu stiu ce fior ma prinse si pe mine-ntr-o suflare,
Am uitat ca sunt in banca, mama ca-i invatatoare,
Si pe cand baieti si fete mana ridicau in sus,
Eu, cu voce indrazneata, cu iubire de nespus,
Le-am luat-o inainte si-am strigat fara de seama:
- Cea mai scumpa din fiinte-n lumea asta….
TU ESTI, MAMA !


In speranta ca ti-am putut fi de folos,

Iuliana Ene - Consultant psihopedagogic

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu