Fetita mea face tot mai des crize...ce sa fac?


Nu stiu cu ce sa incep…sunt o mamica disperata, fetita mea in varsta de 2 ani si 4 luni face tot mai des crize insa cea de ieri a fost foarte dura. Dar mai bine va povestesc in detaliu : s-a trezit la ora 7 dimineata nervoasa, dar nu stiu de ce, tipand asa cum o face de ceva timp, la ora 15 s-a culcat si adormit pana pe la ora 18, la ora 19 am iesit cu ea la plimbare eu si sotul, acum este intr-o perioda de trecere de la pampers la olita, adica nu mai poarta pampers, nici nu-i mai vrea, am intrebat-o daca vrea sa faca pipi afara fiind mi-a spus nervoasa ca nu, dupa doi pasi a facut pe ea, am schimbat-o ca aveam la noi haine, ne-am plimbat apoi cand s-a mai jucat a facut iarasi pe ea, intre timp mai facuse dar nu pe ea. Am plecat acasa cu tipete ca nu vroia sa mergem sa se schimbe si cand am ajuns si am incercat s-o schimb a inceput sa tipe si avea o stare de nervi de nedescris .Am incercat s-o calmez, dar nu vroia, nu am reusit s-o imbrac a ramas doar intr-un tricou si era asa nervoasa ca tipa si vroia sa-si smulga tricoul, pana acum nu s-a mai intamplat asa ceva; tragea de tricou si cu dintii si plangea foarte tare, dar ea de obicei cand plange se aude pana la parter noi stam la etajul 3, i-am tras doua-trei palme la fundulet, dar nimic! Nici macar nu reactiona la ceea ce-i facusem, ba mai mult...s-a enervat si mai tare, a plecat pe hol asa cum era si-a pus palariuta si a spus ca pleaca asa tipand, cred ca a plans vreo jumatate de ora sau mai mult, nu stiu ce sa va scriu, ea mai face crize, dar aceasta a fost urata. Pana la urma s-a calmat, adica eu am calmat-o. Am cititit tot ce se putea despre copii si crizele lor, dar la ea nu sunt intodeauna valabile, ci doar in proportie de 10 %, am incercat sa-i distrag atentia, atunci cand are astfel de crize nici nu mai exist pentru ea nu ma mai asculta, e foarte nervoasa. Va rog sa-mi raspundeti, ce se intampla cu ea, nu mai stiu ce sa fac am citit tot ce-am gasit despre psihologia copilului, si le-am aplicat, dar nimic cand vrea ceva pot sa-i vorbesc eu oricum, sa ma port in toate felurile, ca nu o intereaseza. Ma depaseste situatia…simt ca nu mai pot. Trebuie s-o duc la un psiholog, ce sa fac? Este foarte inalta: are 98 cm si 17 kg si nu este usor s-o strunesti sau s-o tii in brate atunci cand tipa pentru ca se agita, se pune pe jos etc . Mananca foarte bine, nu a avut probleme mari de sanatate, nici racita nu prea a fost, a avut o infectie urinara sau mai exact suspect de infectie urinara, ca analizele ne-au iesit diferite si copilul nu avea nimic. Ia vitamine Lion kids si propolis cu vit c masticabile, a urmat si un tratament homeopat cu sulfurum iodatum si la cina, am incercat si cu ceai de tei, dar nu-l bea. Mananca doar ce vrea ea, nu manaca dulciuri multe, ii dam mai mult fructe si sucuri naturale din fructe, se imbraca doar cu ce vrea etc. Astept cu nerabdare raspunsul dvs. Multumesc.

C., Brasov


Draga mamica,

In primul rand vreau sa te felicit ca te implici cu multa dragoste si devotament in cresterea si educatia fetitei tale, ca te informezi si aplici diferite metode prin care incerci sa depasesti situatiile conflictuale in care esti cu fetita ta...si, de asemenea va felicit pe tine si pe sotul tau pentru plimbarea pe care o faceti impreuna cu copilul! Desi pare ceva firesc, este un lucru care foarte rar se mai intampla: plimbarea copilului impreuna nu numai cu mama, ci si cu tatal... aceasta „joaca” in trei (mama, tatal si copilul) contribuind foarte mult la stabilirea unui echilibru emotional al copilului, echilibru de care are atata nevoie mai ales in aceasta perioada cand trece prin multe situatii care il fac pe copil mai nervos decat este el de obicei. Fetita ta in varsta de 2 ani si 4 luni are acum mare nevoie de o atmosfera calma, linistita in familie...si aceasta nu se poate realiza decat daca dai dovada de foarte multa intelegere si rabdare, intrucat trecerea de la pampers la olita reprezinta nu numai un pas deosebit de important pentru largirea spiritului de independenta al copilului, ci este perceputa de copil si ca o grea incercare a capacitatilor lui biologice, dar si psihologice. Desi pentru parinti trecerea de la pampers la olita pare a fi o etapa usor de realizat, si peste care se vrea a se trece cat mai repede posibil...pentru copil este si un cumul de sentimente neplacute, de incercari si esecuri, nu numai de reusite! Toate acestea isi pun amprenta asupra starilor nervoase ale fetitei tale, care sunt normale si trecatoare in aceasta situatie. Trebuie sa dai dovada de multa rabdare si calm pana se obisnuieste fetita ta cu olita, dar in afara de aceasta, mai am cateva nelamuriri, al caror raspunsuri numai tu le cunosti si, in functie de ele poti sa ameliorezi aceste stari nervoase ale copilului:
  • Vitaminele sunt recomandate de un doctor in urma unei consultatii, a unei analize de laborator? De ce spun aceasta? Fetita ta, in varsta de numai 2 ani si 4 luni „are 98 cm si 17 kg”, asadar are o dezvoltare fizica armonioasa! In plus, tu spui ca ea „mananca foarte bine, nu a avut probleme mari de sanatate, nici racita nu prea a fost...” Din descrierea ta nu inteleg pentru ce ii administrezi aceste vitamine? Sa nu faci greseala de a-i administra vitamine sau alte tratamente copilului fara sa „cantaresti” bine situatia inainte -chiar daca se vand ca si cum n-ar avea efecte secundare!- deoarece toate acestea pot afecta starea de excitabilitate a copilului, plus ca vitaminele- chiar daca sunt realizate din surse naturale- ofera o energie suplimentara care va trebui consumata de copil prin joc...iar energia neconsumata se va transforma in stari nervoase!
  • Mai specifici ca fetita ta „mananca doar ce vrea ea, nu manaca dulciuri multe, ii dam mai mult fructe si sucuri naturale din fructe”...Orice copil are preferinte alimentare, care in timp se pot schimba...nu trebuie sa faci o drama din aceasta! Important este SA NU FORTEZI copilul sa manance ce nu-i place, sa-i oferi posibilitatea de a alege din mai multe variante. Este foarte bine insa ca stimulezi copilul sa consume fructe! Bravo!
  • O alta problema a ta este ca fetita ta „se imbraca doar cu ce vrea ea”...Nici aici nu vad nici o problema atata timp cat hainutele sunt corespunzatoare anotimpului si vremii de afara...daca refuza palarioara sau o vestuta, ii explici de ce sunt ele atat de importante si, in timp va intelege si le va acepta...fetita ta are preferinte vestimentare si nu este nimic rau in acest lucru! Poti sa insisti sa-i explici cu blandete si gingasie de ce vrei sa se imbrace intr-un anumit fel, dar NU O FORTA!
  • Spui ca ai incercat „si cu ceai de tei, dar nu-l bea”...Este normal, daca nu-i place gustul! Poti sa adaugi lamaie in ceaiul de tei sau sa-l combini cu altceva ce-i place, lapte sau alt ceai...Daca nici asa nu-l accepta, atunci NU O FORTA! Nu este nici o problema daca nu prefera ceaiul de tei!
  • Climatul familial este unul apropiat de copil, lipsit de conflicte, de violenta fizica sau verbala? (iti recomand sa citesti articolul „Despre fata nevazuta a violentei” din „Dosarul lunii”, intrucat majoritatea starilor nervoase ale copiilor sunt determinate de violenta din cadrul familiei, violenta care are mai multe forme, cele subtile fiind de regula ignorate si subapreciate de multi parinti, uitand ca au un efect covarsitor asupra trasaturilor de personalitate ale copiilor).
  • Ii oferi necesarul zilnic, suficient de joaca in aer liber, alaturi de alti copii pentru a-si consuma fetita ta energia si pentru a-i satisface pe deplin nevoia de socializare?
  • Mai povestesti ca i-ai dat doua-trei palme la fundulet, dar nimic! Nici macar nu reactiona la ceea ce-i facusem, ba mai mult...s-a enervat si mai tare”...daca aceasta metoda nu are efectele pe care le doresti, ba mai mult o enerveaza si mai tare...atunci nu mai folosi aceasta tehnica, care oricum nu este recomandata la aceasta varsta, copilul neintelegand ce vrei tu de fapt sa obtii, deoarece aceste palme la fundulet sunt percepute de copil ca un „atentat” la propria lui identitate. Fetita ta are nevoie de intelegere, de multa rabdare si NU de pedepsire!
In concluzie, totul este ca, atunci cand copilul face o criza, indiferent de motiv, sa-ti pastrezi calmul si sa actionezi corect. Adica, in timp ce fetita ta este nervoasa si face o criza este inutil sa incepi cu ea o discutie. Ea oricum nu te aude, urla, se tavaleste pe jos, arunca jucariile, te loveste etc. …de fapt prin aceste gesturi ea se concentreaza cum sa te convinga sa o lasi sa faca ce vrea ea. Repeta-i “Vreau sa te linistesti si sa vorbim frumos.” Nu o eticheta drept “rea”, ci fa-o sa inteleaga ca este un copil bun, dar fapta ei nu este de laudat. Daca nu intelege astfel, o poti lua in brate -chiar daca spui ca „are 17 kg si nu este usor s-o strunesti sau s-o tii in brate atunci cand tipa pentru ca se agita, se pune pe jos”, daca nu cumva devine mai nervoasa sau poti afisa o “indiferenta” fata de “circul” ei, timp in care te asiguri ca nu se va rani. In acest timp poti sa te prefaci ca ai ceva treaba prin casa si sa-i arati ca iti este indiferenta (alege ce varianta este potrivita in functie de cum reactioneaza fetita ta, adica ce o calmeaza pe ea, ca de fapt asta intentionam: sa o calmam pentru a discuta apoi cu ea). Vocea rastita, ridicata, tipata determina automat nervozitate si, plus de asta nu are efect asupra disciplinarii copilului, ca sa nu mai zic ca se poate traumatiza copilul, fiind o forma de violenta verbala. Cand copilul se opune cu multe gesturi neadecvate (adica urla, arunca jucariile, urca pe mobila, te loveste etc.), esential este sa-i arati si sa-i explici ca esti suparata pe fapta sa, nu pe el…ATENTIE: suparata - am zis - nu furioasa ...si in acelasi timp sa-ti exprimi disponibilitatea de a o ierta daca intelege ca ea a gresit. Crizele de nervi sunt mai des intalnite la copiii cu varste intre 2 si 4 ani, dar poti avea parte de ,,o scena" si mai tarziu. De aceea, esential este sa eviti declansarea unei astfel de crize, dar daca totusi criza s-a produs, nu uita sa nu te lasi impresionata de tehnicile ei. Orice expresie a ta (de spaima, jena, mila etc.), orice reactie ai va fi folosita impotriva ta in viitor, ba mai mult, vor fi din ce in ce mai impresionante aceste “scenete”. E mai bine sa afisezi o fata impenetrabila si inflexibila, sa eviti contactul vizual cu fetita ta (privesti peste ea sau prin ea) si fereste-te sa o cicalesti. Daca exista riscul sa se loveasca, sa isi faca singura rau, nu-i intoarce spatele. Foarte eficient este sa o duci la baie si sa o speli pe maini si pe fata cu apa rece, pentru a o calma. Orice s-ar intampla, gandeste-te ca, daca nu iti pastrezi calmul, situatia scapa total de sub control si exista riscul de a se repeta! Important este sa intelegi ca ameliorarea acestor stari nervoase ale fetitei tale se rezolva in timp...

“Trebuie s-o duc la un psiholog, ce sa fac?”- m-ai intrebat...eu iti raspund in modul urmator: citeste cu atentie acest articol si raspunde sincer la nelamuririle pe care le-am prezentat mai sus, pentru ca numai tu stii care este de fapt solutia si daca este cazul sa mergi cu fetita la psiholog...
Indiferent de varsta, copilul are nevoie sa simta ca este tratat cu mult respect si foarte multa dragoste, si nu uita, considera copilul “egalul” tau.

In speranta ca ti-am putut fi de folos,


Iuliana Ene - Consultant psihopedagogic

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu