Unii părinţi consideră că temele reprezintă, în exclusivitate, obligaţia copilului. Parţial, este adevărat, dar nu în totalitate. Fie că suntem copii sau parinţi, temele pentru acasă constituie un motiv de stres...!
Odată şcolar, copilul începe să aibă propriile responsabilităţi, mult mai multe decât atunci când se ducea la grădiniţă, printre acestea, aflându-se şi “temele pentru acasă”. În general, în timpul şcolii primare copiii au cel mai mult nevoie de ajutorul părinţilor la teme. Dacă la gimnaziu, elevii încep să se descurce singuri, părinţii trebuind să-i îndrume acolo unde copiii întâmpină dificultăţi... în liceu, independenta lor creşte foarte mult, iar lecţiile şi temele pentru acasă sunt gestionate în exclusivitate, de adolescenţi.
Dacă în alte ţări temele pentru acasă sunt încurajate, dar nu sunt obligatorii, în procesul educativ românesc situaţia este cu totul alta. În funcţie de învăţător sau profesor, timpul pentru realizarea temelor pentru acasă se prelungeşte până la aproape trei ore pe zi.
Si, în mod firesc, ne intrebăm : cum să facem sa reducem numarul de ore alocat temelor pentru acasă astfel încât copilul să aibă timp şi pentru sport, joacă, socializare?
În unele familii, temele pentru acasă nu constituie o problemă deosebită. Pentru copii, a face temele nu este un lucru prea interesant, mai ales în comparaţie cu a vorbi la telefon, a schimba mesaje pe internet, a privi la televizor, a asculta muzica sau a practica un sport.
Nu de puţine ori, părinţii rezolvă sarcinile copiilor, în locul acestora. Mulţi copiii au nevoie de ajutor atunci când îşi fac temele, dar este important să le efectueze în mod cât mai independent. Nu uitaţi: temele sunt pentru copil, sunt sarcinile lui şi nu trebuie privite ca un mijloc de umplere a carnetului cu note cât mai mari !
Dacă veţi sti să gestionaţi modul în care ajutaţi copilul, efectuarea temelor s-ar putea transforma din corvoadă - aşa cum o percep majoritatea copiilor - într-o experienţă cât se poate de interesantă, cu efecte benefice şi de care nu încearcă să scape cât mai repede cu putinţă.Nu este indicat ca părintele să realizeze compunerea copiilor, să efectueze exerciţiile la matematică sau tema la desen. Însă, acesta poate să fie în preajmă , ori de cate ori are nevoie copilul, răspunzându-i la întrebări, dându-i sugestii şi monitorizându-i, astfel, progresele făcute. Nu uitaţi ca, în final, să verificaţi temele şi să-i spuneţi copilului unde trebuie să corecteze, dacă este cazul.
Aşadar, încercaţi sa găsiţi un echilibru între timpul dedicat lecţiilor şi cel de relaxare. Astfel, copilul nu se va simţi nedreptăţit şi va înţelege faptul că atât temele, cât şi joaca au o importanţă egală în viaţa lui.