Sursa: Florentina Chifu, Andreea Chifu. Consiliere și
orientare. Manual optional pentru clasa a III-a, Editura Corint, București,
2010, p. 8
O omidă tăcută, sfioasă
Cu mărunte piciorușe fine,
Se credea urâtă și grasă
Și s-a închis în sine.
Și-a urzit
din fragede fire
O căsuță
numai a ei,
Loc de
refugiu și de gândire,
Departe de
toți, într-un tei.
Singurătatea era bună
Când își țesea povestea, dar pe seară,
Ar fi vrut și celorlalți să le-o spună
Și într-o zi, își scoase capul afară.
Iar gâzele,
florile, teiul de mătase
Ascultară
uimite al omizii glas,
Soarele,
mirat, de toate uitase,
Și atunci
omida a mai făcut un pas.
A ieșit la lumină, firul să-l scuture,
Toți s-au apropiat de ea
Și-au observat că se transformase-ntr-un future
Care vesel, pe rând, îi îmbrățișa.