Copilul meu este timid si foarte incapatanat...



Cand iesim afara sa ne jucam cu copii se rusineaza si se intimideaza foarte repede, chiar se opreste si din joaca si nu face absolut nimic, decat se ascunde dupa mine. Eu as dori sa devina mai indraznet, cum pot sa-mi ajut copilul, exista vreo metoda? Dar mai este si foarte incapatanat si ori de cate ori i-as spune ca anumite lucruri nu se fac, el le face si ba chiar se amuza de observatiile care i le fac si e drept ca ma scoate din sarite. Sper ca am fos destul de explicita, dati-mi cateva sugestii cum sa procedez avand un baiat cu acest caracter dificil. Mentionez ca baiatul meu are 19 luni. Multumesc anticipat.
R., GreciaDraga mamica, Baietelul tau, in varsta de numai 19 luni te “ scoate din sarite” - asa cum spui tu - prin doua trasaturi diferite:timiditatea si incapatanarea,

aspecte pe care le voi analiza pe rand.

Timiditatea cere o perceptie a sinelui care se dezvolta abia dupa primele 18 luni de viata, implicand sentimente excesive de constientizare de sine, o autoevaluare negativa si autopreocupari negative. Aceasta trasatura de personalitate nu dispare pur si simplu, pentru a o indeparta trebuie depuse eforturi speciale in aceasta directie. Este important sa intelegi ca aceasta tendinta nu este o boala. In primul rand, ca regula generala, orice forma de socializare este o buna oportunitate pentru a dobandi abilitati sociale noi. Cheia catre aceste depasiri sunt parintii care inteleg si accepta diferentele individuale la copii lor, si care ajuta copilul in a coopera cu oameni si situatii noi , in ritmul propriu al copilului. Pentru a vindeca sau ameliora timiditatea copilului tau, se recomanda activitatile de grup.
Cu cat sunt mai variate socializarile, cu atat este mai crescuta sansa unei acumulari de capital pentru interactiune al persoanei. Pe scurt, lasa copilul sa se joace cu cat mai multi copii, dar ofera-i cat mai multe interactiuni si cu adultii.
Nu s-a identificat pana acum cu certitudine o cauza a timiditatii, originile acestor comportamente rezidand mai degraba in felul in care am fost invatati sa interactionam cu ceilalti inca din copilaria mica. Din acest motiv putem considera ca principalele cauze ale timiditatii sunt chiar parintii sau bunicii: lipsa de atentie si de dragoste din partea lor, criticile excesive, neglijenta, certurile din familie isi pot pune amprenta intr-un mod negativ asupra caracterului copilului.
Fiecare copil este unic in felul lui, se dezvolta in moduri diferite si au caractere diferite. Unii copii au multi prieteni si sunt foarte populari, iar altii prefera sa se retraga intr-un colt si sa se joace singuri.
Timiditatea are la baza scaderea increderii in sine si un sentiment de nesiguranta care se manifesta atunci cand copilul se afla in societate. Aceasta stare reprezinta un cumul de trairi, de temeri, neplaceri si anxietate.

Cum recunoastem un copil timid ?

  • are privirea indreptata in jos, nu te priveste niciodata in ochi;
  • se simte prost cand e privit de multa lume;
  • se rusineaza;
  • nu vorbeste sau vorbeste putin si are o voce tremurata, lasand o senzatie de ezitare;
  • cand este in parc sau la joaca, el prefera sa stea retras si sa nu aiba contact direct cu ceilalti, ci doar sa-i priveasca de la departare;
  • copilul timid este speriat, ii este teama de intuneric, necunoscut, oameni straini, animale, o teama manifestata la o intensitate mai mare decat la ceilalti copii.
Iata cateva sfaturi practice pe care le poti aplica in “lupta” cu timiditatea copilului tau:
  • Nu il grabi in situatii noi. Este normal pentru copiii timizi sa “cantareasca” activitatile nefamiliare inainte sa se implice. Permite copilului sa isi faca "incalzirea" inaintea unor situatii noi. Fortarea copilului intr-o situatie pe care el o vede amenintatoare nu il va ajuta la formarea aptitudinilor sociale. Ajuta copilul sa se simta in siguranta si ofera-i materiale interesante care sa il faca curios sa interactioneze. Teama de necunoscut este absolut normala, ea facand parte din dezvoltarea copilului si dispare, teoretic, pe la 2 ani. Daca copilul se obisnuieste dupa 10-15 minute de stat deoparte, atunci timiditatea este considerata a fi normala. Incepand din momentul in care aceasta teama persista si provoaca dificultati in relatiile cu ceilalti, poti sa-ti pui intrebari, pana atunci...incearca sa-l integrezi intr-un grup de joaca.
  • Nu il compara cu alti copii;
  • Raspunde-i cu rabdare la fiecare gest sau cuvant pe care-l adreseaza si incurajeaza- l sa vorbeasca cat mai mult;
  • Da copilului o multime de oportunitati sa se joace cu copii de varsta lui. Invita frecvent copii la voi acasa si integreaza-l intr-un grup de joaca. Atentie, insa...integrarea in grupuri de copii trebuie sa se faca treptat, de la grupuri mici la cele mari, de la grupuri mai linistite la petreceri de copii.
  • Nu il salva daca il vezi ezitant sau ca ii e frica de ceva. Arata-i ca esti langa el , insa lasa-l sa se descurce singur.
  • Stabileste o relatie puternica intre tine si copilul tau si insufla-i acestuia increderea in sine si respectul de sine. Copilul timid trebuie incurajat des, laudat, nu criticat.
  • Nu ii spune niciodata baietelului tau ca e “timid”, mai ales de fata cu ceilalti, pentru ca este o trasatura negativa si, in timp isi va insusi aceasta eticheta…poti sa-l numesti, daca vrei… “linistit si cuminte”.
  • Nu exagera cu dorinta de a-l proteja, lasa-l sa descopere singur lumea, noile situatii, oamenii si locurile din jur si sa faca fata provocarilor. Etichetarea de catre parinti ca fiind "copil problema" sau “copil cu caracter dificil” (asa cum chiar tu te exprimi) si protejarea lui exagerata de pericole sunt atitudini daunatoare copilului, acesta care nu va reusi niciodata sa-si depaseasca timiditatea, va trai senzatia de frica la orice pas si va avea probleme de adaptare chiar si in viata adulta.
  • Mergeti impreuna si vizitati locuri necunoscute, situatii noi.
  • Pastrati o atmosfera calda si linistita in familie, fara certuri, pentru a-i da senzatia de protectie si siguranta familiala.
  • Fii atenta insa ca modul tau de a te comporta este un prim model pentru copil...daca tu, ca mama, esti nesigura, neincrezatoare in sine, ezitanta, timida, cu dificultati de autocontrol, copilului ii va fi greu sa fie altfel. Daca esti afectuoasa, comunicativa si discuti deschis cu copilul in diverse situatii, el va fi stimulat sa se deschida si sa aiba initiativa in comunicare. Nu il forta sa se schimbe. El nu poate deveni peste noapte altfel. Increderea in sine o va castiga treptat si pe masura ce o dobandeste, va depasi in final timiditatea.
  • Incurajeaza copilul timid sa faca demonstratii de indemanare si incurajeaza-i autonomia; in acelasi timp lauda-l, intrucat copilul care are o parere buna despre el insusi nu este timid.
  • Fara fortare..!..Nu-l obliga pe micut sa vorbeasca, sa salute, sa raspunda la intrebari, sa se expuna privirilor altora, caci va deveni si mai vulnerabil. Nu serveste la nimic nici sa faci apel la rationamentul lui, cerandu-i sa nu se mai comporte ca un copil timid fiindca nu intelege ce se intampla.
Apropie-te de copil cu prietenie, incearca sa nu-l judeci sau sa-i critici comportamentul, ci sa-i explici, sa-l faci sa inteleaga si sa-l asiguri de ajutorul tau. Copilul trebuie sa simta ca il intelegi. Ajuta-l sa se exprime si acorda-i la randul tau incredere.
Dezvoltarea constiintei de sine in al doilea an de viata aduce cu sine o mai mare sensibilitatea sociala. Timiditatea constienta apare abia in jurul varstei de 4-5 ani. Intre 2 si 5 ani, cei mai inhibati copii continua sa fie reticenti fata de alti copii si fata de adulti, remarcandu-se persistenta unor modele de pasivitate sociala si inhibitie in dezvoltarea personalitatii.
La 2-3 ani, copilul timid resimte o teama de ceilalti care il paralizeaza, este invadat de un sentiment de anxietate, dar este incapabil sa spuna cu precizie ce il sperie, deoarece nici el insusi nu intelege. Teama sa de altii nu este elaborata mental; tot ceea ce simte micutul, este ca relatia sa cu ceilalti este sinonima pentru el cu pericolul si, deci, este preferabil sa o evite. Totul se invata pas cu pas, important este sa nu ii creezi terenul dezvoltarii prin reprosuri.
Timiditatea poate fi doar o trasatura temporara sau poate tine toata viata. Important e sa poti sa il dezinhibi si sa il determini sa se adapteze usor in grupuri de copii. Nu trebuie sa te ingrijorezi foarte tare daca copilul tau e timid. Cu timpul, prin integrarea in comunitati, precum gradinita, scoala, acest comportament poate fi diminuat.
Ceea ce putini stiu este faptul ca principala cauza a timiditatii copiilor sunt chiar parintii sibunicii. Lipsa de afectiune si atentie din partea parintilor, prea multe critici, neglijenta, uneori chiar violenta din familie (asupra copilului sau asupra altor membri) duce in mod sigur la timiditate. Toate aceste manifestari ale parintilor submineaza increderea copilului in fortele proprii pentru multa vreme. Cand parintii nu stiu sa pastreze un anumit echilibru in familie sau cand se comporta in asa fel incat respectul copilului pentru parinte sa scada, vor aparea probleme legate de timiditate.
O alta greseala pe care o fac parintii in privinta copiilor este sa le ceara acestora unele lucruri greu de obtinut. O persoana care se va lupta sa implineasca de fapt un ideal al parintilor, va ajunge la un moment dat sa creada ca n-a facut niciodata nimic pentru sine si pentru placerea proprie. O persoana care nu te lasa sa te manifesti asa cum simti, iti limiteaza de fapt increderea in sine.

Copiii care se manifesta timid, au o stima pentru sine redusa, nu au incredere in fortele proprii si sunt dominati de un puternic complex de inferioritate.

Timiditatea provoaca multa suferinta copilului. Daca ea se manifesta in mod excesiv in conduita, se impune corectarea acestei trasaturi, intrucat daca nu este corectata, in timp, poate deveni un mod de a fi. Prin educatie si autoeducatie se poate interveni in corectarea acestei trasaturi caracteriale. Trasaturile de personalitate sunt schitate la aproximativ 3 ani si vor continua sa influenteze intreaga dezvoltare psihica a copilului. 

Iuliana Ene - Consultant psihopedagogic


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu