Fetita mea se incapataneaza sa nu vorbeasca!


Buna ziua, sunt mamica unei fetite de 2 ani si 4 luni si avem o problema la care imi doresc un raspuns si o indrumare. Desi la varsta de 6 luni mi-a spus primul cuvintel "tata" (pentru mine atunci era o prevestire a unui limbaj precoce) pana la aceasta varsta se incapataneaza sa nu vorbeasca. Stie si recunoaste foarte multe obiecte, animale, oameni, imi raspunde la comenzi, face ce ii cer dar nonverbal. Spune o serie de cuvinte dar disparat, nici macar o propozitie simpla "mama papa" de ex... E destul de sociabila si imediat ce se afla in compania unui copil vocabularul ei se imbunatateste cu 1-2 cuvinte in plus. Numara singura pana la 10, dar spre deosebire de copii de varsta ei nu vorbeste in propozitii simple. Imi face de multe ori impresia ca este absenta; daca insist cu ceva anume, se uita altundeva apoi se uita la mine dandu-mi de inteles ca nu este interesata. Nu vrea sa imi raspunda cu da sau nu dar uneori cand punctele noastre de vedere nu converg ne contrazicem cu "ba da” sau ‘ba nu". E drept ca o cresc singura, sotul fiind marinar si plecat mai mereu si probabil lipsa unui dialog permanent duce si la aceasta intarziere, eu vorbesc cu ea dar nu este acelasi lucru ca in cazul in care exista in casa un dialog permanent pe care ea sa il auda. Cam asta este problema mea. Sper sa fi fost suficient de explicita in asteptarea raspunsului. Va multumesc anticipat. Cu respect,

E. , Bucuresti.


Draga mamica, 


Dezvoltarea limbajului nu are acelasi ritm la toti copiii de aceeasi varsta, intrucat uneori, abilitatea unui copil de a intelege limbajul este mult mai dezvoltata decat abilitatea sa de a se exprima. Deci, este foarte posibil ca fetita ta sa se afle la un stadiu in ceea ce privesteexprimarea si la un alt stadiu, mult mai avansat in ceea ce priveste intelegerea. Nu trebuie sa uiti faptul ca “Lucian Blaga a fost mut ca o lebada pana la 7 ani si cand a inceput sa vorbeasca, facea deja fraze complexe.” Asadar, fiecare copil este unic , avand ritmul lui de dezvoltare psihica.

Cum se stabileste insa gradul de comunicare al copilului si cum il stimulam sa comunice?
Chiar daca la varsta de 2 ani si 4 luni fetita ta ar fi trebuit sa depaseasca nivelul celor cateva cuvinte si sa-si imbogateasca vocabularul, sa se exprime in propozitii simple formate din 2 - 3 cuvinte , exista si situatii de intarziere a dezvoltarii limbajului, fara a exista nereguli pe plan psihic sau fizic. Este foarte bine ca ea “stie si recunoaste foarte multe obiecte, animale, oameni",  ca “raspunde la comenzi”, spune o serie de cuvinte, “numara singura pana la 10”… si, ce este cel mai important este faptul ca asa cum spui singura in mesajul tau “imediat ce se afla in compania unui copil vocabularul ei se imbunatateste cu 1-2 cuvinte in plus”, ceea ce inseamna ca limbajul fetitei tale se dezvolta cel mai bine prin jocul cu alti copii, motiv pentru care trebuie sa-i creezi cat mai multe posibilitati de a se juca cu copiii. De asemenea, trebuie sa o incurajezi sa verbalizeze ceea ce isi doreste si sa apelezi la cat mai multe jocuri ce presupun implicarea verbala. Tot timpul sa explici cu ajutorul cuvintelor actiunile pe care le faceti impreuna cu fetita si sa o provoci sa faca la fel sau sa iti raspunda.
Cu ajutorul jocurilor, carticelelor ii poti cere sa repete dupa tine anumite cuvinte, sa numeasca ceea ce vede in poze, obiecte, invatand astfel si noi cuvinte. Folosindu-ti imaginatia gandeste-te la diverse modalitati de a implica punctele sale de interes (povestile, dansul, muzica ) in demersul tau de a-i stimula limbajul. Pentru a intelege mai bine in ce stadiu al dezvoltarii limbajului este fetita ta, voi prezenta modul in care limbajul evolueaza de la varsta de 1 an si pana la 3 ani.
La incheierea primului an de viata, copilul poate sa pronunte doar cateva cuvinte. Urmeaza o perioada de cateva luni in care se face o pauza, in sensul ca mai achizitioneaza doar cateva cuvinte. Apoi marea majoritate, incepand cu 1 an si jumatate, 1 an si 8 luni, ajung usor la 200-300 cuvinte si catre 3 ani dispun de 1000-1100 de cuvinte. Totodata este evident si un progres calitativ.
Daca la inceput cuvantul este mai mult un semnal, o componenta a unei situatii in care trebuintele copilului au cea mai mare importanta, acum el devine cu adevarat un semnificant pentru stimulii concreti, incepand sa-i inlocuiasca in relatiile de comunicare cu adultul. Trebuie sa observam si faptul ca inainte de a pronunta el insusi cuvintele, copilul realizeaza semnificatia lor chiar daca aceasta este difuza si globala si atasata situatiilor concrete.

Insusirea limbajului este determinata de progresele functionale ale aparatului fonator care urmeaza un program ereditar. In acelasi timp procesul este conditionat de relatia afectiva cu mama, cea mai puternica din existenta fiecaruia. Prin urmare, activitatea directa cu obiectele si comunicarea cu mama constituie sursa continutului semantic al cuvintelor asimilate de prescolari.
Structura gramaticala este cu preponderenta asimilata in dialogul cu adultul. Prima jumatate a celui de-al doilea an de viata este a cuvantului - fraza. De la circa 1 an si 6 luni putem spune ca se intra intr-o a 2-a etapa, aceea a prefrazei, adica anteprescolarul foloseste 2-3 cuvinte, dar care nu sunt flexionate conform normelor limbii, iar prepozitiile, conjunctiile lipsesc. Acestea din urma nu au pentru copil inca nici o semnificatie si desi sunt simple ca structura sonora el nu le poate pronunta. De aceea persoanele straine nu-l inteleg pe copil si cei apropiati acestuia, parintii sau fratii, devin un fel de translatori. Cei din afara familiei pun frecvent o astfel de intrebare: "Ce spune?".
Acest fel de comunicare a copilului a fost numit limbajul mic dar se face adesea o greseala in legatura cu acest limbaj mic. Parintii si cei apropiati copilului cred ca se fac mai bine intelesi de catre acesta daca vorbesc in maniera lui. In aceste conditii poate aparea pericolul stabilizarii pentru un timp nejustificat de mare a unor structuri verbale gresite, intarziind procesul vorbirii.
De aceea se recomanda, in mod special, ca sa se vorbeasca mult cu copilul, insa corect, rar si clar. Este, deocamdata, mai important sa receptioneze pronuntia corecta a adultului, decat sa-l sacaim cu pronuntia lui, care poate fi doar pe moment o problema si dupa ce se produc perfectionari functionale corespunzatoare, pot disparea de la sine.
In al 2-lea an de viata copilul dobandeste in legatura cu limbajul, 2 feluri de experiente: tot ce-l inconjoara poarta un nume si el va dori sa-l afle si va pune frecvent intrebarea "Asta ce este?"si daca se exprima in cuvinte dorintele lui sunt mai repede indeplinite, iar cei din jur il iubesc mai mult. La aceasta varsta se pare ca tind sa domine cuvintele care desemneaza actiuni pentru ca obiectele pot fi aratate. Referirea la propria persoana este, de asemenea, caracteristica acestei faze. Copilul isi spune numele cand isi manifesta o dorinta, preluand felul in care i se adreseaza adultul. De exemplu, spune: "Ana nani!".
Dupa 2 ani apare fraza gramaticala si copilul treptat utilizeaza mai corect modelele adultilor, cu flexionarea cuvintelor si a determinativelor cum ar fi adjectivele si adverbele. Copilul face eforturi de a se adapta verbal situatiilor diverse.
Spre 2 ani unii copii vorbesc din ce in ce mai bine, sunt intelesi de ceilalalti si ii pot surprinde pe ceilalti chiar prin corectitudinea si complexitatea unor cuvinte. Toate progresele realizate in legatura cu achizionarea cuvintelor si a structurilor gramaticale elementare ii permit copilului sa comunice din ce in ce mai bine, sa redea verbal ceea ce a auzit si a vazut.
Pe masura ce copiii incep sa articuleze primele cuvinte, apar diferite probleme de pronuntie de la inversarea totala a unor silabe in cuvant si pana la schimbarea unor litere cu altele (de exemplu, "i" este schimbat in unele cuvinte cu "u").
Initial, aceste "stalciri" sunt luate ca fiind foarte amuzante si uneori chiar incurajate de parinti. Pe masura ce timpul trece, insa, parintii devin ingrijorati de progresele copiilor lor: "Oare se dezvolta normal? Oare va vorbi in curand corect? Ce ar trebui sa fac?", fiind doar cateva din intrebarile pe care si le pun acestia. Toti membrii familiei joaca un rol important in invatarea de catre copil a limbajului, totusi preponderent este cel al mamei. In perioada 2 - 3 ani, un copil invata in medie, un cuvant pe ora! Imagineaza-ti!
De la doi ani si cateva luni, copilul constata, de asemenea, ca exista cuvinte "de copii" si cuvinte de "oameni mari". El nu mai accepta atunci folosirea cuvantului "de copil" de catre adulti. Dimpotriva, va incanta prin vorbirea lor  "de bebelus", datorata simplificarii sunetelor pe care nu reuseste sa le produca corect (ex. “roata” va fi “loata”). Atentie, faptul ca nu pot pronunta bine nu inseamna ca nu fac diferenta auditiva. Copilul se va infuria, de altfel, daca vei imita pronuntia lui incorecta si va afirma ca nu asta a spus!
Mai mult decat atat, propria ta vorbire constituie modelul de referinta pe care se bazeaza in construirea enunturilor sale.
In spatele comportamentului fetitei tale se pot ascunde temeri, lipsa de incredere in sine; refuzul de a vorbi ar putea fi si un mod de a se proteja. Problema pe care o ai nu vine numai din cauza comportamentul copilului tau, ci si de la reactia ta in fata acestui comportament. Daca acest fetita ta iti arata prea putin interes pentru limbaj, atunci tu ai tendinta de a vorbi in locul ei sau de a o ignora. Daca nu raspunde eforturilor tale de a comunica cu ea, atunci adesea vei insista mai mult si, …daca se incapataneaza, incerci in mod gresit s-o fortezi, sa-i impui dorinta ta, uitand insa ca…cel mai adesea, vrand sa infrangi rezistenta ei nu reusesti decat s-o faci sa se incapataneze sa nu vorbeasca si mai mult!... Totul trebuie sa decurga cu mult calm, cu dragoste si perseverenta, nu cu fortare!
De cele mai multe ori te simti descurajata si esti tentata sa-i dai ceea ce crezi tu ca vrea…cand de fapt fetitei tale ii lipsesc ocaziile si incurajarile de care orice copil are nevoie pentru a stimula capacitatea sa de a invata sa vorbeasca. Metoda HANEN ofera solutii care pot parea paradoxale la prima aplicare: aceasta consta in a ne comporta invers decat reactionam in mod naturalatunci cand comunicarea esueaza. Principiul fundamental al metodei Hanen este de a incuraja comunicarea intr-un mod indirect ;  in loc sa-i zici fetitei tale ce trebuie sa faca, poti incerca sa-i dai ocazia sa descopere singura lumea inconjuratore, pentru a resimti mai usor bucuriile si avantajele comunicarii.
Cu toate acestea, nu trebuie sa uiti faptul ca limbajul copilului pana la 2 - 3 ani are o amprenta foarte personala. Desi intelege cuvintele, pe unele nu le poate pronunta. Cand vorbesti cu fetita ta trebuie sa te referi la mediul ei apropiat (masa, scaun, pat, carucior, lingura,...), lucruri cu care intra in contact permanent ; sa ii arati in plimbarile voastre prin parc frunzele, florile, catelusii, pisicutele... Sa va uitati amandoua pe cer si sa vedeti norii… Sa ii explici mereu tot ceea ce o inconjoara, sa-i spui fetitei tale, de ex. "Acum punem caciulita pentru ca bate vantul" (adica prin propozitii scurte trebuie sa-i explici si de ce faci anumite lucruri). Universul este infinit, dar pana il va descoperi in totalitate este un drum lung de parcurs.
Pentru a o stimula pe fetita ta sa vorbeasca mai mult, trebuie sa faci foarte multe exercitii de vorbire cu ea, intrucat limbajul nu se dezvolta de la sine, fara sa depui un efort sustinut:

  • poti sa incepi cu gimnastica respiratorie (hai sa suflam si sa facem balonase de sapun sau sa suflam in bucatele de hartie sau sa facem valuri printr-un pai intr-un pahar cu apa); aceste jocuri o va amuza si ii va dezvolta capacitatea respiratorie;
  • "hai sa cantam" - si spui impreuna cu ea LA-LA-LA pe ritmul unei melodii;
  • copiilor mici li se spun cuvinte simple din mediul apropiat (de baza este materialul concret intuitiv, adica jucarii, obiecte sau imagini)
  • repeta-i mereu cuvinte scurte: supa, mere, puiul...
  • trebuie sa-i vorbesti cat mai mult, sa-i arati lucruri si imagini, sa spui mereu numele obiectelor si ce facem cu ele (bem cu cana, ne spalam cu sapun, s.a).
Dezvoltarea gandirii este strans legata de dezvoltarea limbajului. Copilul descopera ca toate obiectele si fenomenele, insusirile au un nume. Cuvantul denumeste un obiect, o persoana o insusire, iar intelegerea lui de catre copil se face prin perceperea situaþiei. In aceasta perioada limbajul are o dezvoltare exploziva. Copilul va face trecerea de la cuvinte izolate la propozitii elaborate formate din 2 sau 3 cuvinte, care sunt insa afectate de specificul limbajului copilului (le deformeaza pe cele cunoscute si chiar inventeaza altele noi - aceasta ajutandu-l sa-si exprime mai bine intrebarile si "parerile").
Trecerea la "notiuni" are ca premisa importanta capacitatea fetitei tale de a intelege ce se discuta in jurul ei, excluzandu-se eventualele deficiente de auz. La aceasta varsta ea intelege denumirile si numele, insa pentru ea numele este echivalent cu persoana sau obiectul pe care le exprima. De aceea este foarte important sa i se vorbeasca copilului cu calm, liniste si blandete, intrucat o atitudine negativa, in care se gasesc tipete, “scandaluri”, nu fac altceva decat asocierea de catre fetita ta a limbajului cu sentimentele negative, ceea ce are un rol important in intarzierea vorbirii.

Trebuie avut in vedere faptul ca exista:
un limbaj activ (in care copilul intelege si exprima prin cuvinte ce are de spus) si
unul pasiv (in care ramane doar la stadiul de a intelege). Chiar daca copilul foloseste doar limbajul pasiv pana la 2 ani, aceasta nu inseamna ca nu este normal din punct de vedere medical si pedagogic (de remarcat faptul ca unele personalitati importante au vorbit foarte tarziu:Thomas Carlyle, Lucian Blaga, Albert Einstein, s.a.).
Limbajul este o activitate deosebit de complexa, iar deprinderea sa este dificila si de lunga durata. De la un copil la altul se observa deosebiri importante in ceea ce priveste varsta de debut a limbajului, claritatea cuvintelor si bogatia vocabularului.

Cu toate acestea, un copil caruia i se vorbeste sau citeste frecvent dobandeste mai rapid competentele lingvistice, aceste doua actiuni avand un mare impact asupra modului in care copilul va fi capabil sa se exprime mai tarziu. Un copil caruia i se vorbeste sau citeste foarte rar va invata sa vorbeasca mai tarziu decat alti copii de aceeasi varsta.
Subliniez ca in demersul tau de stimulare a limbajului fetitei tale , trebuie sa cunosti foarte bineetapele dezvoltarii limbajului la copil:

  • in cursul primelor luni, limbajul bebelusului se compune din plansete specifice;
  • de la 2 luni, bebelusul rosteste primele vocale « aa», « ee »;
  • de la 6 luni, bebelusul pronunta cateva silabe « be, be, be »;
  • de la 9 luni, bebelusul articuleaza primele cuvinte: « ma-ma » si « ta-ta »;
  • la aproximativ 1 an, copilul incepe sa distinga obiectele si fiintele care ii sunt aratate sau denumite;
  • la 2 ani, copilul pronunta unele cuvinte, deformandu-le;
  • la 3 ani, copilul repeta propozitii, fraze;
  • incepand de la 5 ani, limbajul copilului se imbogateste pe masura ce mediul sau social se largeste.
De asemenea, este foarte important ca dezvoltarea limbajului la copil sa fie monitorizata.Numeroase probleme de limbaj si vorbire pot fi corectate cu ajutorul unui tratament, in special daca sunt depistate de timpuriu. Dificultatile aparute la nivelul vorbirii pana la varsta de 3 ani nu pot fi considerate drept tulburari de limbaj intrucat pot avea doar o cauza fiziologica (de ex: nematurizarea aparatului fonoarticulator si a sistemelor cerebrale implicate in vorbire), care se recupereaza de la sine.
Parintii care ii vorbesc sau citesc copilului, si mai tarziu incurajeaza conversatiile cu acesta aduc o contributie majora la dezvoltarea limbajului si exprimarii. Vocabularul unui copil de 2 ani depinde in mod direct de timpul pe care parintii sau alte persoane l-au acordat pentru a-i vorbi.Vorbitul, cititul si cantatul sunt activitati suficiente pentru a-i ajuta pe cei mici sa vorbeasca. Cititul este deosebit de important pentru deprinderea limbajului din mai multe motive. In timpul acestei activitati, intre parinti si copii se creeaza o legatura speciala. Copilul poate pune intrebari si face propriile observatii. Cititul ii ofera copilului posibilitatea de a invata cuvinte pe care nu le-ar intalni in conversatiile zilnice. Cititul frecvent va contribui la dezvoltarea limbajului copilului si, mai tarziu, la imbunatatirea abilitatii de a citi si a performantelor scolare.
Iata cateva sfaturi practice:
  • incurajeaza-ti fetita sa vorbeasca cat mai mult si corect , repetand unele cuvinte;
  • vorbeste cat mai des cu fetita ta , pronuntand cuvintele in mod clar si distinct ;
  • canta-i (chiar daca n-ai abilitati muzicale reale) si citeste-i cat mai mult din carti cu imagini care o atrag pe ea;
  • ofera-i copilului un model bun de exprimare orala;
  • ofera-i copilului cat mai multe ocazii de a intra in contact cu alti copii pentru a participa la conversatiile lor ;
  • asculta cand copilul vrea sa spuna ceva (si nu o jumatate de ora mai tarziu);
  • nu o forta niciodata sa vorbeasca, ci stimuleaza-i prin joc dorinta de a vorbi;
  • nu critica si nu ironiza modul in care vorbeste fetita ta, dimpotriva, incurajeaz-o;
  • nu da semne de nerabdare atunci cand copilul vorbeste prea lent sau face greseli;
  • nu intrerupe fetita ta din vorbit si nu termina propozitiile in locul ei;
  • nu o forta sa vorbeasca in fata unui grup de persoane, dar permite-i sa faca acest lucru daca ea isi doreste.
Daca, in ciuda eforturilor tale, consideri totusi ca dezvoltarea limbajului fetitei tale nu este suficienta in raport cu schema evolutiva raportata la varsta ei, iti recomand sa apelezi cu incredere la un logoped, intrucat majoritatea tulburarilor de limbaj pot fi corectate , iar rezultatele sunt cu atat mai eficiente cu cat sunt incepute de timpuriu.

In speranta ca ti-am putut fi de folos,

Iuliana Ene - Consultant psihopedagogic

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu